Evoluţia instituţiei de învăţământ. Scurtă prezentare
Izvoarele istorice consemnează existența unor oameni de cultură, dar și a unor lăcașuri de cult și cultură în Daia Română, fiind amintiți membrii ai familiei Pop de Daia, ,,oameni cu știință de carte”, preoți, translatori, vicari, cu preocupări pentru întemeierea unor locașuri de cult și învățământ pe aceste meleaguri. Dintre aceștia George Pop-protopop de Daia ,,a clădit cu propria sa cheltuială în pădurea Daiei o frumoasă biserică de piatră și lângă ea mănăstirea călugărilor”. Nicolae Iorga în ,,Studii și documente” volumul XIII, pagina 162 arată că această mănăstire-școală din Daia este înființată la 1636, călugării având și rol de dascăli.
În prima jumătate a sec. XIX, pe lista localităţilor cu „aşezări şcolare” din Transilvania nu se regăseşte şi Daia, dar o veche monografie a localităţii realizată în 1938 consemnează că preotul Axinte Ciuca organizează înainte de 1858, la casa sa, cursuri de şcolarizare cu copiii din sat, la care participă şi fiul său.
Printr-un ordin din decembrie 1821, reluat în 1833, se cerea administraţiilor locale transilvănene ca pe lângă fiecare parohie ,,să fie casă pentru şcoală, iar unde nu este, şcoala o va ţine preotul în casa sa”. În 1859, în localitate funcţionează un învăţător – Spiridon George, având înscrişi în anul şcolar 1858/1859 – 86 de elevi, iar din 1859 activează şi învăţătorul Nicolae Pop, cursurile desfăşurându-se în case particulare.
Învăţământul organizat, într-o clădire special amenajată, începe, în comuna Daia Română, la 15 septembrie 1886, când se dă în folosinţă un lăcaş de şcoală comunală cu 4 săli de clasă. Documentele din arhiva şcolii atestă după 1890 un învăţământ organizat, în conformitate cu legislaţia vremii. În perioada 1898 – 1917, deşi comuna Daia este o localitate pur românească, cronicile şcolare sunt completate în limba maghiară care apare ca limbă de predare, iar ca învăţători sunt consemnaţi Cibu Alexa, Pătrânjenar Petru şi Goţia Ioan.
În anii care au urmat Marii Uniri, învăţământul cu limba de predare română se afirmă din plin, crescând numărul elevilor care frecventează şcoala, cât şi cel al învăţătorilor. Devenea o problemă, cea a spaţiului şcolar, cele 4 săli de clasă devenind insuficiente.
În 1956 se dă în folosinţă o nouă clădire a şcolii cu 9 săli de clasă şi un atelier şcolar, iar încadrarea şcolii se îmbunătăţeşte, fiind încadraţi deja primii profesori calificaţi. Datorită noilor condiţii create, dar şi datorită obligativităţii învăţământului, numărul de elevi sporeşte de la un an la altul. Calitatea învăţământului în şcoală sporeşte după anul şcolar 1983/1984, când se dă în folosinţă o nouă clădire a şcolii, anexată celei vechi, cu 10 săli de clasă şi o sală de sport, ceea ce oferă posibilitatea organizării învăţământului într-un singur schimb (existau deja clase paralele pentru toţi anii de studiu).
Astăzi şcoala are 292 de elevi la ciclul primar și gimnazial și preșcolari, precum și 24 de cadre didactice, având un local bine întreţinut şi dotat cu cele necesare procesului de învăţământ.
Şcoala din Daia Română a pregătit elevi care de-a lungul timpului au devenit medici, profesori, cadre didactice universitare, ingineri, economişti, ş.a.